Atac concentrat împotriva şcolii Szacsvay
Atunci când l-am întrebat pe Mircea Mălan, viceprimarul oraşului Oradea, înaintea şedinţei consiliului local din 23 octombrie 2012 dacă în afara proiectului de hotărâre despre regulamentul referitor la câinii comunitari vor mai fi şi alte proiecte incitante pe ordinea de zi, politicianul liberal a răspuns cu dezinvoltură: „luăm o clădire de la şcoala ungurească. S-ar putea să fie un subiect sensibil, dar în afară de asta nu va fi nimic deosebit”. Această simplă remarcă reflectă perfect mentalitatea cu care noua conducere a oraşului tratează subiectul învăţământului maghiar din Oradea.
Cazul şcolii Szacsvay s-ar putea să ne slujească drept exemplu în această privinţă. Deoarece s-a-ntâmplat că, în ciuda hotărârii referitoare la reţeaua de şcoli a oraşului, hotărâre votată anul trecut în ianuarie, Colegiul Naţional Mihai Eminescu n-a primit clădirea de pe strada Aluminei a fostei şcoli Andrei Mureşanu, transformat între timp în liceu ortodox.
(Hotarârea din ianuarie 2012)
Anul trecut în ianuarie, când au adoptat hotărârea referitoare la reţeaua de şcoli, primarul Ilie Bolojan declara deja în cadrul discuţiilor premergătoare votului că i se pare normal ca şcolile să se dezvolte în propriile clădiri şi episcopia ortodoxă are această posibilitate, după ce a câştigat procesul împotriva oraşului, legat de dreptul de proprietate asupra clădirii de pe strada Republicii a Colegiului Tehnic Dimitrie Leonida. Primarul explica atunci că este parte a concepţiei organizării învăţământului ca şcolile de cartier să aparţină liceelor mari din centru, vrând astfel să se evite ca elevii să umble în instituţii de învăţământ care se află departe de domiciliul lor, atunci când funcţionează şcoli şi în apropiere. Iar primul pas în punerea în aplicare a acestei concepţii a fost să transfere şcoala de pe strada Aluminei liceului Eminescu.
Faţă de asta situaţia s-a schimbat radical după alegerile locale din vara trecută, când Ilie Bolojan, cârmuind deja fără UDMR, a redat ortodocşilor complexul de clădiri de pe strada Aluminei. E adevărat că a făcut un bine bisericii ortodoxe, însă a provocat încurcături colegiului Eminescu, şcoală în care s-a conceput strategia de dezvoltare bazându-se pe faptul că vor primi imobilul de pe Aluminei, unde şi-ar fi înfiinţat clasele primare până atunci inexistente. Deci era nevoie de spaţiu pentru clasele primare de secţie română ale colegiului, şi cu toate că însuşi Bolojan afirmă că există în oraş clădiri de şcoli nefolosite în proprietatea primăriei, totuşi, mai degrabă a luat imobilul de pe Stânişoarei de la acea şcoală Szacsvay, care până când funcţionase sub denumirea de George Coşbuc, şi până a avut şi clase de limba română, a putut folosi clădirea respectivă. Dar după ce Coşbuc a devenit Szacsvay, pentru conducerea oraşului nu a mai fost decât „o şcoală ungurească” de la care se poate lua sub un oarecare pretext orice.
Partea cea mai drăguţă a întregului caz de confiscare este că şcoala Szacsvay şi-a întocmit planul de şcolarizare în concordanţă cu cel al colegiului Eminescu, în felul următor: clasele primare de secţie română au fost mutate în clădirea de pe Stânişoarei, aflată în administrarea şcolii Szacsvay, şi au fost date în atribuţia liceului Eminescu, şi tot acolo şi Szacsvay a pornit o clasă primară cu predare pe limba maghiară. Planul era că în anul şcolar următor Eminsescu, care, repet, era să primească o clădire mare pe strada Aluminei, să mute clasele primare de pe strada Stănşoarei, iar şcoala Syacsvay ar fi avut spaţiu în clădirea de pe Stănişoarei pentru înfiinţarea de clase noi. Dar să vezi minune, după începerea anului şcolar 2012-2013 părinţii copiilor români a căror clase au ajuns pe Stânişoarei au devenit dintr-o dată extrem de deranjaţi de prezenţa copiilor maghiari, într-atât, încât au trimis tot felul de memorii la diverse instituţii pentru a curma deranjul şi situaţia neplăcută provocată de gălăgia copiilor de etnie maghiară. Printre altele, bazându-se pe un astfel de memoriu a decis consiliul local să ia clădirea de pe Stânişoarei, care – în treacăt fie zis – era singura clădire a consiliului local care era administrată de o şcoală cu limbă de predare maghiară.
(Hotarârea din octombrie 2012)
O altă bizarerie este faptul că în acea şedinţă din octombrie, unde au hotărât despre trecerea în administrarea liceului Eminescu, Ilie Bolojan a declarat că aceasta este doar o dispoziţie administrativă care nu va schimba nimic, deci copiii din secţiile maghiare şi române vor umbla în continuare în clădirea de pe Stânişoarei. Interesantă declaraţie, pentru că dacă este aşa, atunci prin asta nu se rezolvă nimic din cererea formulată de părinţii copiilor de la secţia română care au fost invocate atunci când consiliul a adoptat hotărârea. Sigur, de atunci inspectoratul şcolar a închis cantina folosită de copiii maghiari, iar în presă sunt formulate acuzaţii dure la adresa conducerii şcolii Szacsvay, care sunt dezminţite chiar şi de inspectoratul şcolar, care de altfel nu face prea multe pentru învăţământul de limba maghiară din Oradea. Şi, ca să nu lipsească nici lovitura de graţie, după ce în octombrie 2012 i s-a luat şcolii Szacsvay clădirea de pe Stănişoarei, inspectorul-şef Daniel Negrean a pus vina tocmai pe conducerea şcolii Szacsvay că în ianuarie 2012, când a întocmit planul de şcolarizare, nu a luat în calcul paţiul efectiv de care dispune, şi asta pentru că, după spusele inspectorului şef, conducerea şcolii ştia deja în ianuarie 2012 că i se va lua clădirea de pe Stănişoarei. Ceea ce este o afirmaţie falsă, dezminţită şi de conducerea şcolii, şi de fapte. Dar asta nu deranjează pe nimeni, deoarece minciuna nu este copil maghiar gălăgios, nici şcoală ungurească.