De la sfârșitul alegerilor parlamentare încoace analiştii politicii româneşti, ba chiar şi fiii simpli ai poporului se vaietă necontenit pe motiv că UDMR poate ajunge din nou la guvernare. Se discută fără încetare despre lipsa de principialitate şi cinica foame de putere a UDMR-ului. Aşa cum remarca sarcastic un politician al USL-ului ajuns în parlament, „din patru în patru ani se organizează alegeri parlamentare în România pentru a se afla cu cine va guverna UDMR-ul”.

Această remarcă de fapt ar fi la locul ei dacă în România de după 1989 s-ar fi conturat măcar un singur principiu politic care să şi fie pus în aplicare, dacă s-ar fi impus vreo consecvenţă ideologică. Cert este că din 1996 încoace UDMR-ul s-a aliat cu toate puterile politice ajunse la guvernare - dar există oare măcar un partid din România despre care nu se poate spune acelaşi lucru? Liberalii (PNL), duşmanii dintotdeauna ai partidului postcomunist iliescian actualmente s-au aliat cu PSD-ul sub sigla USL. PD-ul, care s-a rupt din Frontul Salvării Naţionale de odinioară s-a aliat cu liberalii, şi realizând totodată că şi ei sunt liberali, au alcătuit PD-L-ul. Mai apoi PD-L-ul devenit liberal a păşit la guvernare alături de PSD-ul social-democrat. Să nu uităm nici de nimicurile gen PC, care în 2004 şi-a trădat aliatul de la alegeri, PSD-ul, păşind la guvernare cu alianţa PNL – PD-L, pentru ca acelaşi PC acum să strălucească în cadrul USL-ului. Mai este şi formaţiunea născocită de Traian Băsescu şi alcătuită din membri cumpăraţi din alte partide, UNPR-ul, care ţinea în viaţă guvernul PD-L alături de UDMR, fiind acum înghiţit de PSD.

Într-un asemenea talmeş-balmeş cine decide cu care formaţiune este principial şi cu care nu să te aliezi? S-ar putea spune că din moment ce partidele nu oferă destule indicii pentru asta, ne-am putea ghida după personalităţile care sunt reprezentanţii unor principii şi colaborarea cu ei să constituie baza unei politici principiale. Doar că politicienii români se plimbă dintr-un partid în altul lăsând la o parte ideologiile de orice fel, ţinând cont doar de interesele personale de moment – oricum, sunt primiţi cu braţele deschise. Adrian Severin, Teodor Meleşcanu, Valeriu Stoica, Gigi Becali, Petru Filip sunt doar câţiva din cei sute, dacă nu mii ai căror carieră politică se poate urmări aproape la fel de greu ca modul în care îşi înmulţesc avuţiile.

În practica românească a face politică în mod principial este necunoscută, în pofida faptului că se vorbeşte mult despre asta şi se pretinde vehement UDMR-ului. Însă din moment ce nici partidele româneşti, nici politicienii români nu oferă un punct de reper în ceea ce priveşte politica principială, atunci, chiar dacă îl onorează oarecum, aceste aşteptări faţă de UDMR sunt rupte de realitate. Pentru că este absurd să respecţi regulile unui joc care nu este jucat de nimeni altcineva.

Prin rândurile de mai sus nu intenţionez să achit UDMR-ul, pentru că maghiarii sunt decepţionaţi pe drept din cauza servilismului politic continuu al acestui partid, care pe deasupra n-a adus nici un rezultat semnificativ pentru maghiarimea din Ardeal. Însă din partea politicului şi publicului românesc pare ipocrizie pretinderea principialităţii din partea UDMR-ului, chiar şi pentru simplul fapt că NICIODATĂ, nici o putere politică n-a chemat UDMR-ul la guvernare în interesul maghiarilor din Ardeal, ci ÎNTOTDEAUNA pentru propriile interese. (Poate exceptând formarea guvernului din 1996. Poate.) Deci dacă noua putere românescă, care de altfel a obţinut două treimi, cheamă la guvernare UDMR-ul, înseamnă mai mult ca sigur că UDMR-ul are ceva foarte important de oferit guvernului Ponta. Printre altele poate oferi credibilitate în străinătate guvernului USL şi nu va face zarvă cu neplăcutele concepţii de genul autonomiei sau federalizării. Iar în contextul politicului care exploatează până la extrem lipsa de principialitate a UDMR-ului, aşteptările legate de principialitate sunt de-a dreptul ridicole. Noi, maghiarii din România am fi mult mai îndreptăţiţi să formulăm pretenţii. Dar faţă de puterea politică şi faţă de UDMR suntem slabi. Deocamdată.